Doi ani de blog!


Stiti cum te loveste inspiratia atunci cand nu o cauti? Ei bine, asa mi s-a intamplat si mie. De cateva zile ma framantam ca nu am mai scris nimic de mult. Adevarul este ca au fost doua luni asa de calduroase incat singurul subiect la care m-am putut gandi a fost acela cu expunerea la soare. Acum, sa nu credeti ca daca ploua si e asa innorat voi scrie un articol despre expunerea la umbra sau la ploaie. In niciun caz. Desi ar fi subiecte interesante. De data aceasta voi scrie despre cei doi ani care s-au scurs de cand am pornit acest blog.

Acum doi ani in septembrie am cazut de acord cu mine insami ca sunt cateva lucruri pe care imi place sa le fac: imi place cosmetica (aici includ atat studiul cat si practica pentru ca una fara alta nu merge), imi place sa ma conectez cu oamenii si sa le vorbesc despre cosmetica si ingrijirea pielii in special si imi mai place sa scriu. Meseria deja mi-o faceam, cu oamenii m-am conectat si vorbisem despre asta in ultimii 8 ani (pe vremea aceea) mai ramasese scrisul. Asa ca, incantata nevoie mare, am deschis wordpress-ul si am creat blogul.

Numele a venit natural si firesc, de la “ideal skin”. Dar acum era absolut necesar sa scriu un articol despre altceva decat despre piele. Pe scurt, despre mine. Asta nu a fost insa o treaba usoara. De cate ori incercam sa scriu ceva, fie inghetam complet, fie auzeam tot felul de voci in capul meu (nu, nu acelea care cer medicatie, celelalte care se presupune ca ar trebui sa ne protejeze dar uneori mai rau ne fac) care imi spuneau in linii mari si groase ca “lauda de sine nu miroase-a bine”. Pana la urma m-am si le-am convis ca nu era vorba despre lauda ci de o simpla prezentare. Dupa ce articolul a fost gata si am apasat butonul “Publica” am simtit instananeu ca voi muri. Ce-am facut? Mai pot schimba ceva? Am spus prea mult? Am spus prea putin? Acum o lume intreaga va  vedea… Stiti ce s-a intamplat? Nimic. Am supravietuit. Ceea ce mi-a dat curaj sa mai scriu un articol si inca unul… dar acum aveam o alta problema: nu stiam care este vocea mea.

Vedeti voi, atunci cand m-am apucat sa scriu, am abordat un ton serios si oarecum scolastic, folosind termeni stiintifici (vezi “Pielea – prima frontiera“). Numai ca in scurt timp mi-am dat seama ca asta nu ma satisface nici pe mine si nici pe cititori nu ii ajuta prea mult. Si atunci nu mi-a ramas decat sa tot caut diverse forme si stiluri de exprimare care sa mi se potriveasca in primul rand mie apoi sa poata fi intelese usor de cititori si informatiile sa poata fi puse in aplicare. Pana la urma, acesta este unul din scopurile blogului: sa ajute!

Asa am descoperit ca sunt mai degraba un fel de “mad scientist” care prefera sa mearga pe drumuri neumblate si sa faca tot felul de experimente. Tot cam in perioada aceea mi-am dat seama ca daca vreau cu adevarat sa ajut oamenii asa cum simt in sufletul meu, atunci trebuie sa imi gasesc locul meu in lumea asta mare si variata a ingrijirii cosmetice.

Recunosc ca atunci cand ma gasesc printre produse si aparate cosmetice sunt ca un copil intr-un magazin cu dulciuri si jucarii toate adunate la un loc. Ma entuziasmez si ma pierd in texturile si mirosurile lor. Si ar fi bine daca ingrijirea cosmetica ar fi numai despre asta. Dar nu e. De fapt, sunt urmarite rezultatele. Iar produsele acelea au niste rezultate extraordinare! Pe anumite tipuri de ten. Nu si pe al meu. Al meu este diferit. Cum ii aplic o crema sau chiar si un demachiant, se irita, imi apar broboane si tot felul de zgaibe. Sa nu mai vorbim despre senzatii de arsura si usturimi.  Asa ca, luand acest factor in calcul, plus multele discutii de-a lungul anilor cu sute de femei, mi-am gasit locul si mi-am asumat un drum destul de greu: cosmetica 100% naturala. Ce inseamna asta pe scurt? Inseamna ca in tratamentele mele cosmetice folosesc doar fructe si legume proaspete, miere, uleiuri presate la rece, superalimente si acolo unde se poate, folosesc si uleiurile esentiale.

De indata ce drumul a fost ales, totul a decurs natural si firesc. Asa s-au nascut articolele despre mastile cu spirulina, cu neem, cu ciocolata si asa mai departe.

Am experimentat pe propriul ten toate mastile si toate rutinele de tratament. In primul rand pentru ca il stiu cat e de dificil si in al doilea rand pentru ca vreau sa stiu ce si cum ar putea simti clienta cand aplic o masca sau altceva pe pielea ei.

Asa se face ca de-a lungul acestor doi ani de experimente am socat si speriat o gramada de lume incepand cu postasul si terminand cu persoanele care bateau la usa tinand o carticica in mana. Probabil doreau sa imi spuna ceva insa, de cele mai multe ori, uit ca am vreo mazga pe fata si… deschid usa. Sarmanii nefericiti, m-au vazut abordand cu seninatate cele mai diverse culori pornind de la maron c…iocolatiu, virand prin galben intens si ajungand la un verde pamantiu.

Eh, a iesit si ceva bun din asta. Cand ma intalnesc cu unii vecini (care ma cunosc mai bine) deja izbucnesc in ras (ceea ce e perfect!) iar oamenii cu carticele in mana nu mai bat la usa mea.

Asa ca, da, in acesti doi ani de blog mi-am lamurit cateva aspecte despre mine, despre cum vreau sa-mi fac meseria si cum vreau sa fie blogul.

Personal, am crescut, am cunoscut multi oameni noi, toti frumosi. Toti diferiti si minunati. Cu unii am legat prietenii, cu altii nu. Si cum existenta are doua aspecte, trebuie sa va spun ca am si pierdut cativa oameni. Dar, viata isi vede de treaba si curge in ritmul ei. Iar eu trebuie sa ma adaptez. Am facut gimnastica (si nu prea), am meditat, am mers foarte mult si, in cautarea febrila a inspiratiei, mi-am amintit de serile petrecute cu tata in bucatarie, cu o patura pusa in geam si o lumina rosie aprinsa in tavan. Tata facea trucuri magice: mosmondea ceva la un fel de masinarie, apoi scotea de acolo o hartie pe care o scufunda in niste tavite de plastic pline cu apa (sau cel putin asa credeam eu la varsta aceea). Apoi, urmaream cu gura cascata si respiratia oprita cum pe foaia de hartie uda aparea imaginea unica si inegalabila a… mea! Absolut MAGIC! Cu aceasta amintire in cap si-n suflet am pus mana pe telefon si am fotografiat isteric tot ce mi-a aparut in campul vizual.

Degeaba am alergat dupa inspiratie prin toate colturile orasului astuia atat de misterios. M-a gasit ea singura atunci cand m-am calmat si am fost mai atenta la ea decat la cautarea ei. Si uite-asa am mai invatat ceva…

Si profesional am crescut. Dupa cum va spuneam am experimentat mult, am stricat multe ingrediente dar am si descoperit combinatii noi. Si asta cu siguranta va continua pentru ca ma umple de bucurie si de o stare de bine general. Plus ca tenul meu arata parca mai bine ca niciodata.

Am organizat ateliere si intentionez sa revin la acest obicei cat de curand. Am fost la targuri si expozitii, am participat la prezentari de produse cosmetice, m-am specializat, am vorbit cu specialisti din diferite domenii dar care au legatura cu ingrijirea pielii, am cautat variante noi de tratamente si masti, si bine inteles ca mi-am facut meseria cu bucurie, calm si rabdare. Tratamentele le voi schimba continuu si le voi adapta nevoilor tenurilor din acel moment. Insa vor fi gandite intr-un anume fel unic si special.

Chiar si blogul s-a schimbat. Pe parcursul timpului mi-au venit tot felul de idei. Una dintre ele a fost cea a interviurilor pe care am imbratisat-o si a avut si succes. Drept pentru care, voi reveni si la acest obicei. Dupa cum ati observat, unele articole sunt traduse si in limba engleza. Asta pentru ca am si prieteni straini cu care vreau sa impartasesc ceea ce scriu aici. Astfel incat, de acum inainte, majoritatea articolelor vor fi si in engleza.

A fost gandit ca sursa de informatie pentru cei/cele care doresc sa stie mai multe despre piele, despre ingredientii cosmetici si despre ingrijirea pielii in general. Astfel incat il voi pastra asa. Ceea ce incerc sa va spun este ca nu este un blog comercial. Nu vand nimic. Doar va ofer pe gratis o informatie care poate sa faca o diferenta in vietile voastre. Inca mai cochetez cu ideea de a deschide un canal de youtube insa nu va pot promite nimic. Daca se va intampla, se va intampla si toata lumea va afla.

Probabil ca stilul si tonul articolelor va fi diferit in functie de subiectul abordat sau de starea mea de spirit. Pana la urma, cinstit va spun, scriu acest blog pentru mine in primul rand.

Iata ca vine din nou momentul in care va trebui sa apas butonul “publica”. Si inca mi-e greu sa cred ca au trecut doi ani de cand am facut acest gest pentru prima data.

La multi ani blog! Iskinblog!

P.S.: Daca ti-a placut ceea ce ai citit, nu te sfii sa dai like si share. Pana la urma lucrurile bune devin si mai bune daca le imparti cu prietenii. In felul acesta ma ajuti si pe mine, si pe ei.  Multumesc!

Advertisements

2 Comments Add yours

  1. la multi ani de blog!!

    Like

  2. acenescu says:

    Multumesc frumos!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s