Umectantul perfect sau o mare durere… de cap?


picaturi_apa
Foto: Eliza Breajen

Pe cand cautam un subiect pentru blog m-am impiedicat de o intrebare adresata de o tanara mamica altor mamici. Intrebarea suna aproximativ asa: “Fetelor voi stiti ceva despre folosirea urinei pentru tratarea bolilor de piele?” Am zambit si am inceput sa citesc toate cele aproape 40 de raspunsuri. La sfarsit nu imi mai venea sa zambesc…

Am descoperit cu tristete ca persoanele cu 10, 15, 20 de ani mai tinere decat mine sunt rupte complet de traditii, obiceiuri si leacuri babesti. Bunicii si strabunicii nostri au atatea sfaturi si povesti care merita sa fie ascultate. Eu nu spun ca trebuiesc urmate orbeste ci ascultate cu bucurie si apoi, studiate. La acesti batrani stau pitite picaturi de intelepciune care poate la un moment dat ne pot salva viata sau, pot fi piatra de temelie a vreunei descoperiri stiintifice. Cine stie?!

Avand acesti copii in minte am purces la un drum care m-a dus cu mii de ani in urma. Poate chiar la inceputul umaniatii cand vreun neandertalian si-a facut vreo zgaiba si a tratat-o cu… ce avea la indemana.
Asta, nu pot sa stiu cu siguranta e doar o speculatie.

Un pic de istorie

Ceea ce stiu cu siguranta este ca fiecare cultura, indiferent de amplasarea geografica are macar o metoda de tratament bazata pe excretiile corpului uman si nu numai.

In Roma antica femeile foloseau printre altele si urina pentru decolorarea zonelor hiperpigmentate si pentru indepartarea ridurilor.

In Romania anilor 1800-1900 urina – sau ca sa va spun cuvintele strabunicii mele “pipi de fata mare” – era folosita pentru tratarea zgarieturilor, eczemelor sau a bubelor de pe fata.

In Japonia geishele obisnuiau sa foloseasca masti din… cum sa va spun asta frumos, guano (acesta este termenul stiintific pentru gainat) produs de o specie de privighetoare. Chiar si in zilele noastre exista in Japonia ferme unde sunt crescute aceste pasari tocmai pentru a fi recoltat guano care mai apoi este prelucrat si vandut industriei cosmetice.

Daca ati reusit sa cititi pana aici probabil ca va intrebati: “De ce ar face cineva asa ceva?”
Vedeti voi, in timpurile acelea oamenii aveau foarte putine lucruri care sa le distraga atentia asa ca isi petreceau timpul observand natura si pe ei insisi. Din cele mai vechi timpuri si pana astazi omenirea a fost preocupata de intrebarea “De ce?”.

Printre acestia, s-au aflat o multime de curajosi care si-au pus si intrebarea: “Ce-ar fi daca…?” Asa ca au inceput sa studieze, sa experimenteze, sa inventeze si sa inoveze. Prima data au fost astrologii, apoi filosofii, medicii, vracii, shamanii, apoi inginerii, alchimistii, chimistii, fizicienii, biologii samd. Ordinea este aleatorie pentru ca la inceput toate acestea erau amestecate. Lumea inca nu se impartise in alb si negru, in chimic si fizic, organic si anorganic. Toate acestea coexistau in armonie. Si chiar si acum o mai fac numai ca nu o putem vedea.

La inceputurile stiintei, cand aceasta era doar o samanta gata, gata sa germineze oamenii credeau ca orice substanta care provine de la o fiinta vie nu poate fi produsa in laborator. Acest curent de gandire poarta denumirea de Vitalism.
Daaar…
In 1773, chimistul francez Hilaire Rouelle a descoperit in urina animalelor si cea a oamenilor o substanta simpla pe care a denumit-o uree. Aceasta este prima substanta organica descoperita vreodata de oamenii de stiinta. Ceea ce le-a cam dat lumea peste cap adeptilor Vitalismului. Acum, curiosii se intrebau: “Daca aceasta substanta este atat de simpla, ar putea oare sa fie sintetizata in laborator?”

Marea descoperire a venit in anul 1828. Accidental bine inteles! Caci asa au patruns in realitate majoritatea descoperirilor stiintifice. Invaluite intr-un nor de mister si hazard imposibil de controlat. Ceea ce si face ca viata sa aibe gustul ei.
Sa revenim la descoperirea anului 1828.

Friedrich Wohler era un om de stiinta la scoala politehnica din Berlin care se bucura de recunoasterea colegilor sai datorita descoperirii Aluminiului. Pe cand lucra in laboratorul sau incercand sa obtina cianat de aluminiu amestecand clorura de amoniu cu cianat de argint.

AgNCO + NH4Cl → NH4NCO + AgCl

Dar cand a analizat cristalele rezultate indeaproape, compusul rezultat nu se comporta cum ar fi trebui sa o faca cianatul de amoniu. De fapt, aveau acelasi comportament ca cele pe care le observase Hilaire Rouelle – urea.
Dupa ce a obtinut acest rezultat Wohler i-a scris profesorului sau, faimosul chimist Berzelius: “Trebuie sa va marturisesc ca pot produce uree fara sa folosesc rinichi, fie ei de om sau de caine. Cianatul de amoniu este urea.”

Ceea ce s-a inamplat de fapt a fost ca cianatul de amoniu s-a format in timpul reactiei chimice doar ca este un compus instabil. Astfel ca atomii s-au rearanjat rapid formand urea care este un compus mai stabil. Si asa, un compus anorganic a devenit organic.
NH4NCO → H2N-CO-NH2

urea
Urea scrisa in limbajul chimiei organice.

 

(sursa: http://humantouchofchemistry.com/urea-and-the-beginnings-of-organic-chemistry.htm)

De atunci si pana in zilele noastre urea a fost folosita ca feritilizator, in producerea rasinilor si a plasticului, in industria cosmetica si farmaceutica, ca nutret pentru animale.

Inapoi la cosmetologie

Si iata ca revenim la intrebarea mamicii si va spun ca da, stiam de folosirea urinei in tratarea anumitor afectiuni ale pielii. Dar de ce?

Pentru ca in urina, dupa cum au observat oamenii de stiinta acum 400 de ani, exista un compus chimic care se numeste uree.

In corpul uman ureea se afla peste tot pentru ca este un produs rezultat in urma metabolismului proteinelor. De aceea consumul excesiv de proteine poate provoca acumularea acidului uric in capsulele articulare declansand boala pe care noi o cunoastem sub denumirea de guta.

La un control amanuntit, descoperim urea si in sange, si in celule, si in spatiile interstitiale, si in piele, si in… saliva. In saliva este in cantitati infime si joaca rol antibacterian. Asa se explica de ce inca avem acest reflex mai ales cand ne taiem intr-o coala de hartie: ducem mana la gura! 🙂 Interesant nu-i asa?!

Asa cum va spuneam, urea este un produs natural al tesuturilor pielii, constituind 7% din factorul natural de hidratare.

Datorita proprietatilor higroscopice (adica absoarbe apa din mediul inconjurator si o retine) urea este un foarte bun umectant alaturi de acizii alfa hidroxi si acidul hialuronic.

Pe langa aceasta proprietate de a “captura” apa, urea are si proprietati keratolitice (dizolva keratina din celulele stratului cornos) realizand astfel o foarte buna exfoliere ceea ce duce desigur la o mai buna absorbtie atat a ureei cat si a celorlati ingredienti din crema pe care ati aplicat-o. Ceea ce face ca factorul de hidratare sa creasca desigur.

In produsele cosmetice este folosita fie ca umectant in concentratii de pana la 30% fie ca substanta keratolitica (in concentratie de 40%). Uneori, medicii dermatologi recomanda folosirea unei crème cu continut de uree 40% sub pansament pentru a dizolva unghiile bolnave.

Este adevarat ca in urma metabolizarii ureea este transformata de corpul uman in formaldehida ceea ce ma face sa fiu atenta in ce cantitati o folosesc.

Daca sunteti ca si mine, adeptii unor produse naturale, puteti folosi alatoina, care este o substanta precursoare ureei si se gaseste in… Tataneasa (despre care voi scrie intr-un articol viitor). Aaaa, iata ca in felul acesta, stiinta ne certifica validitatea leacurilor babesti si ne explica si de ce ele functioneaza. 🙂

Acum, daca vreodata auziti sau cititi intrebarea pe care v-am amintit-o la inceputul articolului, stiti cam ce ati putea sa raspundeti.

Succes!

http://thenakedchemist.com/what-is-urea-and-its-benefits-in-skincare/
https://en.wikipedia.org/wiki/Urea
http://www.chemikinternational.com/wp-content/uploads/2014/02/2_14_2.pdf
https://www.truthinaging.com/ingredients/allantoin
http://multiculturalbeauty.about.com/od/Asian/a/Is-The-Bird-Poop-Facial-The-Secret-To-Flawless-Skin.htm
http://www.dailymail.co.uk/femail/article-2641957/The-cringe-inducing-facial-The-good-news-beats-Botox-The-bad-news-birds-mess.html 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s